Efectul diabetogen al medicamentelor Текст научной статьи по специальности «Клиническая медицина»

7. Juhua Luo et al. Risk of diabetes after hysterectomy with or without oophorectomy in postmenopausal women. In: American Journal of Epidemiology, 2017, vol. 185, nr. 9, pp. 777-785.

8. Lonnee-Hoffmann Risa, Pinas Ingrid. Effects of Hysterectomy on Sexual Function. In: Curr. Sex. Health Rep., 2014, nr. 6, pp. 244-251.

9. Meryem K. The impact of abdominal and laparoscopic hysterectomies on women's sexuality and psychological condition. In: Turk J. Obstet. Gynecol., 2016, nr. 13, pp. 196-202.

10. Moorman Patricia G. et al. Effect of hysterectomy with ovarian preservation on ovarian function. In: Obstet. Gynecol. Author manusctipt, avalaible in PMC, december 2012.

11. Sapna D. et al. Incidence and determinants of hysterectomy in a low-income setting in Gujarat, India. In: Health Policy and Planning, 2017, nr. 32, pp. 68-78.

12. Song T., et al. Impact of opportunistic salpingectomy on anti-Mullerian hormone in patients undergoing laparoscopic hysterectomy: a multicentre randomized controlled trial. In: International Journal of Obstetrics & Gynecology, 2017, nr. 124(2), pp. 314-320.

13. Tomor Harnod et al. Hysterectomies are associated with an increased risk of depression: a population-based cohort study. In: J. Clin. Med., 2018, nr. 7, p. 366.

14. Trabuco Emanuel C., et al. Association of ovary-sparing hysterectomy with ovarian reserve. In: Obstetrics and Gynecology, 2016, nr. 127(5), p. 819.

15. Wang X., Lv L., Cheng Z., Zhou X. Curative effect of laparoscopic hysterectomy for uterine fibroids and its impact on ovarian blood supply. In: Exp. Ther. Med., 2017, nr. 14(4), pp. 3749-3753. doi: 10.3892/ etm.2017.4944. Epub 2017 Aug 16. PubMed PMID: 29042974;

16. Доброхотова Ю.Э., Ильина И.Ю. Синдром постги-стереэктомии. Диагностика и лечение. Москва: Томар-Медиа, 2017, с. 17-31.

17. Колбасова Е.А., Киселева Н.И., Арестова И.М. Сравнительная клинико-гормональная характеристика состояния здоровья и качество жизни женщин с хирургической и естественной менопаузой. В: Вестник ВГМУ, 2014, том 13, № 2, с. 78-86.

18. Кулавский В.А., Кулавский Е.В., Зиганшин А.М. Хирургическая менопауза у женщин репродуктивного возраста. В: Акушерство, гинекология и репродукция, 2016; № 4, с. 105-113.

19. Подзолков В.И., Никитина Т.И., Брагина А.Е., Подзол-кова Н.М. Полиметаболические нарушения после гистерэктомии: случайность или закономерность? В: Рациональная фармакотерапия в кардиологии, 2011, № 7(3), с. 294-299.

20. Скорбач Е.И., Щербина И.Н., Лазуренко В.В., Мер-цалова О.В. Постгистерэктомические нарушения и профилактика их развития. В: Международный медицинский журнал, 2011, № 2, с. 27-31.

Elena Vataman,

IP USMF Nicolae Testemitanu, tel.: +373 068112277, e-mail: [email protected]

CZU: 615.27.065:616.379-008.64 EFECTUL DIABETOGEN AL MEDICAMENTELOR

Marin CHIANU, Ina POGONEA, Lilia PODGURSCHI, Lucia TURCAN,

IP Universitatea de Stat de Medicina si Farmacie

Nicolae Testemitanu

Rezumat

Diabetul zaharat (DZ) indus reprezintä o complicatie a trata-mentului cu diverse preparate medicamentoase si o problemä majorä în activitatea medicilor. Acesta necesitä cunoasterea grupelor de medicamente cu risc diabetogen înalt, pentru a efectua monitorizarea glicemiei în scopulprofilaxiei timpurii a dezvoltärii diabetului zaharat medicamentos. A fost realizatä o analizä bibliograficä amplä a studiilor clinicepostmarketing, efectuate de savanti din diferite täri, a reactiilor adverse me-dicamentoase, în special a celor care dezvoltä hiperglicemie, cu elaborarea unei clasificäri a grupelor de medicamente cu risc înalt în dezvoltarea diabetului zaharat. Rezultatele stu-diilor anterioare au determinat un risc major în dezvoltarea diabetului zaharat de tip 2 indus la utilizarea urmätoarelor grupe de medicamente în ordine descrescändä: glucocorti-costeroizii - hidrocortizonul, prednisolonul, dexametazonul; ß2-adrenomimeticele - salbutamolul, fenoterolul, clenbutero-lul; statinele - simvastatina, rosuvastatina; antiretroviralele (anti-HIV) - lamivudina, zidovudina; antipsihoticele - clor-promazina, clozapina, olanzapina; inhibitorii 5-a reductazei - dutasteridul, finasteridul; mineralele - seleniul în doze mari; diureticele - tiazidele (hidroclortiazida), de ansä (furosemidul, acidul etacrinic), antagonistii aldosteronului (amiloridul, triamterenul); contraceptivele orale. Conform literaturii de specialitate, existä mai mult de opt grupe farmacoterapeutice cu potential înalt diabetogen, riscul fiind diferit de la o grupä la alta, inclusiv de la medicament la medicament în aceeasi grupä.

Cuvinte-cheie: diabet zaharat, hiperglicemie, medicamente, studiu clinic

Summary

Diabetogenic effect of drugs

Diabetes mellitus is a complex and polysymptomatic disease with numerous etiological factors. It is well known that diabetes is triggered: autoimmune factor; the infectious factor; the hereditary factor; the toxic factor (drugs) and others. International researchers from different countries have identified several groups of drugs with a diabetogenic potential. The study included the analysis of several articles in which different groups of drugs with a diabetogenic potential are reflected, or which increase insulin resistance. The results of previous studies highlighted the risk of developing Type II diabetes in the following groups of drugs: statins, antipsychotics, gluco-corticosteroids, antiretroviral drugs, 5-a reductase inhibitors, ft2-adrenomimetics, diuretics. Thus, the bibliographic study of different sources allowed us to identify a classification of diabetogenic drugs: Glucocorticosteroids - hydrocortisone,

prednisolone, dexamethasone; fi2-adrenomimetics - salbutamol, fenoterol, clenbuterol; Statins - simvastatin, rosuvastatin; Antiretroviral (anti-HIV) - lamivudine, zidovudine; Antipsychotics - chlorpromazine, clozapine; olanzapine; 5-a reductase inhibitors - dutasteride, finasteride; Minerals - high dose selenium; Diuretics - thiazides (hydrochlorothiazide), loop diuretics (furosemide, etacrynic acid), aldosterone antagonists (amiloride, triamterene); Oral contraceptives. According to the published literature, there are more than 8 groups of drugs with a diabetic potential, the risk varies considerably across the groups, and drugs from the same group.

Keywords: diabetes mellitus, hyperglycemia, medications, researcher study

Резюме

Диабетогенное действие лекарственных средств

Сахарный диабет является сложным полисимптоматическим заболеванием с многочисленными этиологическими факторами: аутоиммунный фактор; инфекционный фактор; рецидивирующий фактор; токсический фактор (лекарственные препараты) и др. Исследователи из разных стран выявили несколько групп препаратов с диабетогенным потенциалом. Исследование включило анализ нескольких статей, в которых отражены различные группы лекарств с диабетогенным потенциалом или которые повышают резистентность к инсулину. Результаты предыдущих исследований выявили риск развития диабета 2-го типа в следующих группах препаратов: статины, антипсихотики, глюкокорти-костероиды, антиретровирусные препараты, ингибиторы 5-а-редуктазы, @2-адреномиметики, диуретики. Таким образом, библиографическое исследование различных источников позволило классифицировать диа-бетогенные препараты: глюкокортикоиды - гидрокортизон, преднизолон, дексаметазон; @2-адреномиметики

- сальбутамол, фенотерол, кленбутерол; статины -симвастатин, розувастатин; антиретровирусный (анти-ВИЧ) - ламивудин, зидовудин; антипсихотики

- хлорпромазин, клозапин, оланзапин; ингибиторы 5-а редуктазы - дутастерид, финастерид; минералы - высокая доза селена; диуретики - тиазиды (гидрохлоро-тиазид), петлевые диуретики (фуросемид, этакриновая кислота), антагонисты альдостерона (амилорид, три-амтерен); оральные контрацептивы. Согласно опубликованной литературе, существует более восьми групп лекарственных средств с диабетическим потенциалом, риск которых отличается от одной группы к другой, от лекарства к лекарству из одной группы.

Ключевые слова: сахарный диабет, гипергликемия, лекарственные препараты, клинические исследования

Introducere

Dezvoltarea intensa a industriei farmaceutice pe parcursul ultimilor ani a crescut enorm de mult numarul de medicamente utilizate in diferite maladii, care manifesta un grad inalt de toxicitate asupra or-

ganismului. Printre reactiile adverse ale medicamen-telor se determinä efectul hiperglicemic, ce conduce, într-un final, la dezvoltarea diabetului zaharat.

Scopul studiului efectuat a fost elucidarea, în baza literaturii de specialitate de ultimä orä, a grupelor de medicamente cu potential diabetogen foarte înalt.

Materiale si metode

A fost efectuatä o analizä amplä bibliograficä, ce cuprinde cercetarea medicamentelor cu risc diabetogen înalt. Studii similare au fost realizate de savanti din diferite täri, care au cercetat reactiile adverse ale diferitor medicamente, în special ale celor care dezvoltä hiperglicemie, si anume: statinelor, antipsihoticelor, glucocorticosteroizilor, preparate-lor antiretrovirale, inhibitorilor 5-a reductazei, ß2-adrenomimeticelor, diureticelor etc. Au fost obtinute date relevante care permit clasificarea grupelor de medicamente cu potential înalt de a provoca dia-betul zaharat.

Rezultate obtinute si discutii

Savantii britanici au evaluat, într-un studiu am-plu asupra populatiei, incidenta diabetului de tip 2 la bärbatii care au folosit inhibitori ai 5-a-reductazei. Studiul de cohortä a inclus pacienti din baza de date UK Clinical Practice Research Datalink (CPRD, 20032014) si din baza de date Taiwanese National Health Insurance Research Database privind cercetarea în materie de asiguräri sociale în sänätate (NHIRD, 20022012). Acest studiu a inclus bärbatii din CPRD care au primit dutasteridä (n=8231), finasteridä (n=30.774) sau tamsulosin (n=16.270). Cohorta NHIRD a inclus 1251 de pacienti cu dutasteridä, 4194 cu finasteridä si 86263 cu tamsulosin. În cohorta CPRD au fost diagnosticate 2081 de cazuri noi de diabet de tip 2 (368 de cazuri în rândul pacientilor ce au luat dutasteridä, 1207 în grupul ce au utilizat finasteridä si 506 în grupul ce s-a tratat cu tamsulosin).

Incidenta diabetului la 10.000 pacienti pe an a constituit pentru dutasteridä 76,2 (95% CI 68,484,0); pentru finasteridä - 76,6 (95% CI 72,3-80,9) si 60,3 (95% CI 55,1-65,5) pentru tamsulosin. Astfel, s-a determinat o crestere cu 32% a riscului de aparitie a diabetului zaharat pentru dutasteridä (raportul de risc 1,32, 95% CI 1,08-1,61) si 26% pentru finasteridä (raport risc 1,26, 95% CI 1,10-1,45), comparativ cu tamsulosinul. Rezultate similare au fost obtinute si la pacientii din cohorta NHIRD. Riscul de aparitie a diabetului zaharat de tip 2 la pacientii ce au folosit dutasteridä a crescut cu 34% (raport risc 1,34, 95% CI 1,17-1,54) si cu 49% la cei care au utilizat finasteridä (raport risc 1,49, 95% CI 1, 38-1,61), în comparatie cu tamsulosinul [1, 2].

Din informatia prezentatä putem deduce cä riscul de a dezvolta diabet zaharat de tip 2 este mai mare la bärbatii cu hiperplazie benignä de prostatä, care primesc inhibitori ai 5a-reductazei (atât dutasteridä, cât si finasteridä), comparativ cu cei care iau tamsulosin [1, 2].

Conform datelor literaturii de specialitate refe-ritor la managementul reactiilor adverse ale antipsi-hoticelor, în tratamentul schizofreniei s-a observat o incidentä înaltä a dezvoltärii sindromului metabolic, inclusiv a diabetului zaharat de tip 2, pentru clorpro-mazinä, clozapinä si olanzapinä [3].

Un numär mare de studii epidemiologice pre-zintä dependenta dezvoltärii diabetului de terapia cu statine. În studiul prezentat mai jos a fost evaluatä asocierea dintre terapia medicamentoasä, ratele de glicemie si dezvoltarea diabetului. Cercetätorii din Olanda au folosit date din studiul privind populatia studiului din Rotterdam. Au fost supusi analizei 9535 de indivizi care nu au prezentat diabet în momentul includerii în studiu, toti având peste 45 de ani.

Cercetätorii au folosit metoda regresiei liniare pentru a evalua relatia dintre utilizarea statinelor si indicii de glucozä din sânge (glucozä, insulinä si rezistenta la insulinä) [4, 5]. De asemenea, pacientii urmau sä utilizeze un factor de risc ajustat pentru evaluarea riscului de aparitie a diabetului zaharat de tip 2. Vârsta medie a bolnavilor inclusi în studiu a constituit 64 de ani, 42% din acestia au fost bärbati, restul - femei. Studiul a durat patru ani, timp în care diabetul zaharat a fost diagnosticat la 7,5% dintre pacienti (n=716). 10% dintre acesti pacienti au utili-zat statine; dintre care 57% - simvastatin, 26% - ator-vastatin, 10% - pravastatin [4, 5]. Conform analizei, cei care au folosit statine la momentul includerii în studiu, în comparatie cu indivizii care nu au utilizat statine, au avut o concentratie mai mare de insulinä în sânge si o crestere a rezistentei la insulinä. Utilizarea statinelor a fost asociatä cu o crestere cu 38% a riscului de aparitie a diabetului de tip 2 (raport risc 1,38; CI 95%: 1,09-1,74). Riscul de a dezvolta boala a fost mai mare la persoanele cu disglicemii si la cele supraponderale.

Astfel, putem concluziona cä persoanele care folosesc statine au un risc mai mare de hiperglicemie, rezistentä la insulinä si dezvoltarea diabetului zaharat de tip 2. Mäsurile preventive, cum ar fi monitori-zarea glicemiei si scäderea în greutate a pacientilor care încep terapia cu statine, pot reduce riscul de aparitie a diabetului zaharat [4, 5, 6].

Se urmäreste o corelatie între contraceptivele hormonale si riscul aparitiei diabetului în postme-nopauzä [6]. Cercetätorii din Coreea au prezentat rezultatele unui studiu de evaluare a corelatiei dintre administrarea contraceptivelor orale si aparitia

diabetului În postmenopauzá În cadrul conferintei Asociatiei Americane de Diabet din Orlando (Florida). Studiul a utilizat datele retrospective dintr-o analizá generalá a populatiei din Korea National Health and Nutrition Examination Survey (KHANES), 2GG7-2G12, care a inclus 655 de femei În postmenopauzá, informate despre durata utilizárii contraceptivelor, despre vârsta de instalare a menopauzei si riscul aparitiei diabetului zaharat de tip 2, despre initierea terapiei de substitutie hormonalá.

Dintre cele 6554 de participante În studiu, 849 de femei au fost diagnosticate cu diabet zaharat si au primit contraceptive orale pentru mai mult de sase luni, În timp ce 4G9 de femei cu DZ au luat contraceptive o perioadá mai micá de sase luni. Ca urmare, femeile care au primit contraceptive orale mai mult timp au dezvoltat diabet zaharat În 19,4% cazuri, iar cele care au folosit contraceptive o perioadá mai scurtá au dezvoltat diabet zaharat În 14,4% cazuri, pe când În grupul de control (fárá terapie) cifra era aceeasi - 14,3%. Prin urmare, prevalenta diabetului a constituit cu 35% mai mult la femeile care au primit contraceptive orale pe o perioadá de peste sase luni, comparativ cu cele care nu le-au folosit niciodatá.

Este important de remarcat cá riscul de aparitie a diabetului zaharat a fost asociat cu durata trata-mentului cu contraceptive, raportul de sanse pentru fiecare luná de consum al acestora fiind de 1.GG5 (P<G,G1). Astfel, incidenta diabetului a crescut cu aproximativ G,5% pentru o luná de utilizare a contraceptivelor. Cercetátorii au demonstrat de asemenea ca folosirea contraceptivelor orale timp Îndelungat duce la o crestere semnificativá a nivelului de insuliná si la insulinorezistentá la pacientii fárá diabet zaharat, În comparatie cu cei care nu au primit niciodatá terapia mentionatá [7, 8, 9].

Glucocorticoizii reprezintá o altá grupá de medicamente utilizate pe scará largá ca antiinfla-matoare, antialergice si imunosupresoare puternice În tratarea multor maladii. În acelasi timp, ele pot provoca un numár mare de reactii adverse, printre care hiperglicemia printr-un debut nou la pacientii fárá antecedente de diabet zaharat sau hiperglicemie severá necontrolatá la cei ce sunt deja diabetici.

Diabetul zaharat indus de glucocorticoizi (DZiG) reprezintá o problemá majorá În practica medicalá, cu care se confruntá practic toti specialistii, dar care adesea este difícil de depistat. Cu toate acestea, nu sunt studiate suficient efectele diabetogene ale glu-corticosteroizilor, mai ales strategiile de prevenire si de tratament. Supravegherea pentru prevenirea dezvoltárii DZiG e necesará la toti pacientii tratati cu doze medii sau mari de glucocorticoizi. La dezvoltarea DZiG contribuie fluctuatiile mari ale hiperglicemiei postprandiale, precum si lipsa unor protocoale de

prevenire si de tratament bine definite. În aceastá situatie, pe ^ngá schimbarea stilului de viatá, sunt indicate medicamente antidiabetice orale. Cu toate acestea, terapia cu insuliná este adesea inevitabilá. În tratamentul DZiG trebuie sá se tiná cont de gradul hiperglicemiei, precum si de tipul, doza si schema de tratament cu glucocorticosteroid. Mai mult decât atât, este esential sá fie instruiti pacientul si/sau familia sa despre modul de efectuare a ajustárilor necesare. Totusi, sunt necesare studii suplimentare pentru a ráspunde la multiplele mtrebári referitoare la DZiG.

Literatura cercetatá scoate în evidentá factorii ce ar facilita aparitia diabetului zaharat indus de glucocorticoizi [10, 11]. Printre acestea se numárá:

- doza mare de glucocorticoizi utilizatá în timpul tratamentului (prednisolon >20 mg, hidro-cortizon >50 mg, dexametazoná >4 mg);

- durata mai lungá a tratamentului cu gluco-corticoizi;

- vârsta maintatá;

- indicele de masá corporalá mare;

- toleranta crescutá la glucozá;

- antecedentele personale de diabet gestational sau hiperglicemie indusa anterior de glucocorticoizi;

- antecedente familiale de diabet zaharat;

- hemoglobina (glicozilatá) A1c >6%.

Mecanismele care stau la baza inducerii diabetului zaharat steroid sunt bine cunoscute si sunt descrise de multi autori [10-13]. Acestea includ:

- reducerea sensibilitátii periferice la insuliná si/sau cresterea în greutate;

- cresterea producerii de glucozá prin promo-varea gluconeogenezei hepatice;

- distrugerea celulelor pancreatice, conducând la leziuni ale celulelor ß-pancreatice (inflamatie);

- scáderea eliberárii insulinei în patul sangvin;

- gliceroneogeneza inhibatá;

- cresterea acizilor grasi.

Riscul de diabet zaharat la pacientii infectati cu virusul imunodeficientei umane (HIV), care au primit terapie antiretroviral foarte activá (HAART) si despre care mentioneazá unele surse, nu a fost bine definit [10-14].

S-a efectuat o analizá în studiul Multicentric Sohort pentru a determina prevalenta si incidenta DZ în grupul de bárbati infectati cu HIV si HIV-sero-negativi în perioada de observatie de patru ani, pe baza unei urmáriri medii de 2-3 ani. Acest studiu a inclus 1278 de bárbati (710 seronegativi HIV si 568 infectati cu HIV, 411 cárora li sa administrat HAART), cu determinarea concentratiei de glucozá la momen-tul initierii tratamentului. Astfel, 680 din persoanele luate în studiu (1278 bárbati) la vizita primará aveau o concentratie de glucozá în repaus de 98 mg/dL (5,4

mmol/l) sau mai putin, nu au prezentat antecedente de DZ si nu au raportat folosirea medicamentelor antidiabetice. Diabetul zaharat a fost considerat ca o concentratie de glucozä în repaus alimentar de 126 mg/dl (7 mmol/l) sau mai mare. S-au obtinut urmätoarele rezultate: 57 dintre cei 411 bärbati infectati cu HIV care au utilizat HAART la vizita de bazä au avut prevalentä, în comparatie cu 33 dintre cei 711 bärbati HIV-seronegativi. Rata incidentei DZ a fost de 4,7 cazuri la 100 de persoane pe an în rândul bärbatilor infectati cu HIV, acestia utilizând HAART, comparativ cu 1,4 cazuri la 100 de persoane pe an în rândul bärbatilor seronegativi HIV (raportul ratei fiind de 4,11, intervalul de încredere 95%, 1,85-9,16, ajustat pentru värstä si indicele de masä corporalä). Prin urmare, putem conclude cä incidenta DZ la bärbatii infectati cu HIV cu expunere la terapia HAART a fost de patru ori mai mare decât cea a bärbatilor HIV-se-ronegativi, reprezentând un risc mai mare decât în estimärile anterioare [15].

Concluzii

1. Farmacovigilenta contemporanä raporteazä tot mai multe reactii adverse, printre care hipergli-cemia, care poate conduce la dezvoltarea diabetului zaharat medicamentos.

2. Printre medicamentele cu risc diabetogen înalt se numärä statinele, antipsihoticele, glucocorti-costeroizii, medicamentele antiretrovirale, inhibitorii 5-a reductazei, ß2-adrenomimeticele, diureticele etc.

3. Utilizarea medicamentelor cu risc diabetogen înalt necesitä monitorizarea glicemiei, îndeosebi la pacientii cu risc de diabet zaharat sau prediabet, în scopul profilaxiei si tratamentului adecvat.

Bibliografie

1. Wei Li et al. Incidence of type 2 diabetes mellitus in men receiving steroid 5a-reductase inhibitors: population based cohort study. In: BMJ, 2019, nr. 365: l1204.

2. Obrosova Irina G., et al. Aldose reductase inhibitor fidarestat prevents retinal oxidative stress and vascular endothelial growth factor overexpression in streptozotocin-diabetic rats. In: Diabetes, 2003, nr. 52(3), pp. 864-871.

3. Stroup T. Scott, and Neil Gray. Management of common adverse effects of antipsychotic medications. In: World Psychiatry, 2018, nr. 17(3), pp. 341-356.

4. Chogtu Bharti, Rahul Magazine, and K.L. Bairy. Statin use and risk of diabetes mellitus. In: World Journal of Diabetes, 2015, nr. 6(2), p. 352.

5. Mooradian Arshag D. Dyslipidemia in type 2 diabetes mellitus. In: Nature Reviews Endocrinology, 2009, nr. 5(3), p. 150.

6. Wynn Victor, and J.W.H. Doar. Some effects of oral contraceptives on carbohydrate metabolism. In: Lancet, 1969, nr. 294(7624), pp. 761-766.

7. Muck B.R. Effect of long-term use of oral contraceptives on glucose tolerance. In: Archiv für Gynäkologie, 1976, nr. 220(3), pp. 185-190.

8. Garg Satish K., et al. Oral contraceptives and renal and retinal complications in young women with insulin-dependent diabetes mellitus. In: JAMA, 1994, nr. 271(14), pp. 1099-1102.

9. Suh S., Park M.K. Glucocorticoid-Induced Diabetes Mellitus: An Important but Overlooked Problem. In: Endocrinol. Metab. (Seoul), 2017, nr. 32(2), pp. 180-189. doi:10.3803/EnM.2017.32.2.180. Epub 2017 May 29. Review. PubMed PMID: 28555464; PubMed Central PMCID: PMC5503862.

10. Clore John, and Linda Thurby-Hay. Glucocorticoid-induced hyperglycemia. In: Endocrine Practice, 2009, nr. 15(5), pp. 469-474.

11. Blackburn David, Janet Hux, and Muhammad Mamdani. Quantification of the risk of corticosteroid-induced diabetes mellitus among the elderly. In: Journal of General Internal Medicine, 2002, nr. 17(9), pp. 717-720.

12. Uzu T., et al. Glucocorticoid-induced diabetes mellitus: prevalence and risk factors in primary renal diseases. In: Nephron. Clinical Practice, 2007, nr. 105(2), pp. 54-57.

13. Kwon Soonho, Kathie L. Hermayer, and Kathie Hermayer. Glucocorticoid-induced hyperglycemia. In: American Journal of the Medical Sciences, 2013, nr. 345(4), pp. 274-277.

14. Brown Todd T., et al. Antiretroviral therapy and the prevalence and incidence of diabetes mellitus in the multicenter AIDS cohort study. In: Archives of Internal Medicine, 2005, nr. 165(10), pp. 1179-1184.

15. Carr Andrew, et al. A syndrome of peripheral lipodystrophy, hyperlipidaemia and insulin resistance in patients receiving HIV protease inhibitors. In: AIDS, 1998, nr. 12(7), pp. 51-58.

Marin Chianu, asistent universitar, Catedra de farmacologie si farmacologie clinicä, tel.: 068680131, e-mail: [email protected]

hipocalcemiei asociate cu un nivel scazut de PTH. Determi-narea PTH la scurt timp dupa interventia chirurgicala poate ameliora managementul pacientului. Nivelul seric al PTH <15 pg/ml indica un risc crescut de hipoparatiroidie acuta postoperatorie. Profilaxia postoperatorie a hipoparatiroidiei este cost-eficienta, deoarece micsoreaza durata de spitalizare si reduce incidenta hipocalcemieipostoperatorii. Tratamentul standardizat al hipoparatiroidiei cronice va include analogii activi de vitamina D3 si suplimente de calciu.

Cuvinte-cheie: hipoparatiroidie postoperatorie, hipoparatiroidie cronica, hipocalceimie, tratament, monitorizare

Summary

Recommendations for the diagnosis and treatment of patients with postsurgical hypoparathyroidism

Hypoparathyroidism is a rare endocrine disorder characterized by hypocalcemia, elevated serum phosphorus and deficient PTH. Up to 75% of all cases of hypoparathyroidism result from anterior neck surgery. Postsurgical hypoparathyroidism appears in the first days after surgery and it can be transient or permanent. The diagnosis of Hypoparathyroidism is established in a patient with hypocalcemia and inappropriately low PTH levels. Measurement early postoperative intact PTH levels following thyroidectomy can help guide patient management. A postoperative PTH level <15 pg/mL indicates increased risk for acute postsurgical hypoparathyroidism. Prophylactic approachfor managing potential post-thyroidectomy hypocalcemia is cost-effective, can reduce postoperative hypocalcemia and can hasten hospital discharge after thyroidectomy. Standard treatment of chronic hypoparathyroidism is activated vitamin D analogues and calcium supplementation.

Keywords: postsurgical hypoparathyroidism, chronic hypoparathyroidism, hypocalcemia, treatment, monitoring

CZU: 616.447-008.64-089.168.1

RECOMANDÄRI PRACTICE PENTRU DIAGNOSTICUL §I TRATAMENTUL HIPOPARATIROIDIEI POSTOPERATORII

Dumitru HAREA1, Ana VÎRTOSU2, Zinaida ALEXA

'IP Universitatea de Stat de Medicina si Farmacie

Nicolae Testemitanu, 2 Spitalul International Medpark, 3IMSP Spitalul Clinic Republican Timofei Mosneaga

Rezumat

Hipoparatiroidia este o patologie endocrinä rara, caracterizatä prin hipocalcemie, hiperfosfatemie si deficit de parathormon (PTH). În 75% cazuri, hipoparatiroidia este chirurgicalä -apare dupä interventiile chirurgicale din regiunea gâtului. Hipopartiroidia postchirurgicalä apare în câteva zile dupä interventie si poate fi tranzitorie sau permanentä. Dia-gnosticul hipoparatiroidiei se stabileste în cazul prezentei

Резюме

Практические рекомендации по диагностике и лечению послеоперационного гипопаратиреоза

Гипопаратиреоз — редкое эндокринное заболевание, сопровождающееся низким уровнем кальция, высоким уровнем фосфора и значительным снижением (недостаточностью) паратгормона (ПТГ) крови. В 75% случаев встречается послеоперационный гипопаратиреоз в результате оперативных вмешательств на шее. Послеоперационный гипопаратиреоз возникает в течение нескольких дней после операции, может быть транзи-торным или стойким. Лабораторными показателями, подтверждающими диагноз гипопаратиреоза, являются гипокальциемия и снижение уровня ПТГ в сыворотке крови. Измерение уровня ПТГ в ранний послеоперационный период позволяет улучшить ведение пациентов. Послеоперационный уровень ПТГ ниже 15 пг/мл является параметром развитие послеоперационной острой гипокальциемии. Профилактика послеоперационного гипопаратиреоза эффективно уменьшает частоту и тяжесть послеоперационной гипокальциемии, а также позволяет сократить время пребывания пациента в стационаре. Стандартная терапия хронического гипо-